Pedagogia

👀 

Pedagogia. Ştiinţa de a trăi din neştiinţa elevilor.

        Poveștile și în special basmele reflectă dorințele, speranțele, luptele interioare din inconștientul copilului. Basmele vorbesc pe limba copilului, le oferă o idee despre legile care guvernează viața omului, perspectivele asupra lumii și nu în ultimul rând influențează inconștient acțiunile individului. Acesta își construiește în planul imaginației diferite povești, istorisiri care includ elemente din realitate: structuri, valori, reguli de tip narativ. Astfel, încă de la naștere copilul se află într-o lume structurată narativ, într-o realitate compusă din povești, „povești despre povești”. Acest cadru (dinamic, fragmentat, multipolar) determină identitatea individului în relitatea imediată, contextul vieții acestuia fiind creat de ipostaza de coautor și coparticipant.

        Narativizarea realității produce schimbări în ceea ce pivește funcționarea societății, a instituțiilor, în special a instituțiilor educative. Astfel școala este guvernată de o realitate narativă care cuprinde următoarele aspecte: structura specifică a timpului și spațiului, narațiunile sunt realizate în particular (atât de profesori, cât și de elevi care împreună formează un univers unitar), paralelismul între realitatea instituțională și realitatea trăită, acțiunile personajelor și detaliile narațiunii nu sunt niciodată întâmplătoare, ele conțin un anumit mesaj și nu în ultimul rând, centralitatea Eroului (abordare centrată pe elev).

  

        Caracterul inițiatic-educativ al basmului așadar, se concentrează pe puterea de modelare a arhetipurilor, structurilor magice existente în conștiința indivizilor. Ritualul are funcția de reinstruire a timpului mitic și al realității arhetipale, având o semnificație simbolică – la nivelul curricumului ascuns. Ritualurile sunt prezente mai ales prin evenimentele majore: începutul anului, prima zi de școală, testele, examenele. Basmul, de exemplu, sugerează inițierea tinerilor prin intermediul elementelor specifice cum ar fi: formulele inițiale și mediane, diferitele ritualuri prezente, formule magice.

  

      Traseul educativ pe care basmul îl evidențiază are deci o importanță din punct de vedere al mesajului transmis. În cele ce urmează vor fi prezentate semnificațiile diferitelor aspecet ale basmelor, poveștilor, miturilor în ceea ce privește educația și inițierea tinerilor.

                    Basmul și Mitul

Basmul și mitul sunt constructe frecvent întâlnite în formarea educațională a elevului. Întreaga activitatea a școlii moderne este direcționată spre atingerea a trei mari scopuri. Astfel, în primul rând, aceasta își propune să reprezinte principalul mijloc de socializare a tinerilor și de pregătire a acestora pentru necesitățile manifestate pe plan economic,cultural și politic.

În al doilea rând, scopul școlii moderne este acela de a trasmite și cultiva cunoștințele și formele de cunoaștere care îi permit elevului dobândirea unei viziuni realiste și raționale asupra lumii.

Cel de-al treilea scop este reprezentat de facilitarea procesului de realizare a potențialului individual unic al fiecărui elev.

Imaginarului și arhetipurile sale au o importanță specifică pentru domeniul științelor educației. Funcția pe care o urmărește și o îndeplinește imaginarul basmului este educația în forma primordială a inițierii. Există o mare varietate de basme care prezintă structuri, motive și niveluri diferite ale imaginarului. Acestea pot fi selectate în funcție de vârsta elevului, nevoile și dorințele acestuia, gradul lui de dezvoltare psihomorală, motivațiile specifice.
Basmul, care de cele mai multe ori include mitul, are o funcție educativă, este un mod de a promova valori morale, universal valabile care au supraviețuit de-a lungul timpului și care vizează teme de actulitate ale existenței noastre.

 Eroul basmului românesc; Făt frumos-Arhetipurile eroului

 

Problema arhetipurilor a fost pusă în discuție încă din antichitate, fiind preluată și de alți cercetători.
Arhetipul, în limba greacă-arche, a fost folosit pentru prima dată de către Platon, care îl utilizează ca referent al unui model primar, originar și ideal al unui lucru. Lucrul – spunea filosoful grec – este o copie infidelă a modelului ideal. Sensul termenului este păstrat și în prezent: arhetipul este un model, pattern sau prototip pe care se fundamentează ceva.

Conform transcendenței katiene, arhetipurile nu pot fi cunoscute în mod direct, ci prin efectele acestuia asupra realității. De asemenea, condorm opiniei lui Jung, arhetipul este necunoscut conștientului. Acesta le consideră fonduri de imagini străvechi ce aparțin tezaurului spiritual comun al omenirii. Pentru a întelege problema arhetipurilor, putem lua exemplu arhetipul Morții. Având o arie largă de interpretări, arhetipul apare ca scop al vieții în mitologia egipteană, un moment final de judecată al existenței în creștinism și ca o etapă în evoluția existenței la brahmanism.

Moartea apare ca o pedeapsă universală provocată de un accident arhetipal petrecut în Timpul Primordial, iar la Platon apare ca o eliberare a spiritului din lumea umbrelor.
Arhetipul eroului este în prezent intens explorat, fascinația pe care o exercită arhetipul eroului asupra omului fiind valorificată ca purtător al unpr simboluri, mesaje și valori de legitimare.
Eroul este un pattern al experienței umane, al creșterii, evoluției și experiențelor pe care le întâlnește individul în viața sa. Structura centrală de prezentare a acestui arhetip este reprezentată de motivul călătoriei. Etapele traversate de erou în inițierea sa sunt: plecarea, inițierea și împlinirea sarcinii. În faza marilor încercări, eroul depășește dificultățile datorită condiției supranaturale, dar și datorită atributelor pozitive ale personajului care apar în basmul arhaic românesc. Ultima confruntare cu care se confruntă eroul, îi transformă calitativ condiția, devenind împărat.
Rezumând, arhetipul eroic din basmele românești prezintă caracteristicile umane dezirabile: armonie, înțelepciune, știință de carte, auto-sacrificiu.

            Arhietipuri magice; Numerologia și opozițiile binar

„Numărul reprezintă cel mai înalt grad de cunaștere.”                                                                                      – Platon în Epinomis

Parafrazând celebra sintagmă, putem spune că în basm numerele conduc la un nivel superior de cunoaștere, acestea depășind scopul de împlinire a magiei și devenind un mod de instituire a unei noi ordini.

Numărul apare în basm ca reflex al numărului sacru care poate fi descris drept un cod magic pentru integrarea inițială a individului în univers, oferind accesul către ceremonia inițiatică. Pentru a analiza rolul îndeplinit de cifre în construirea scenariului educativ al basmului este necesara menționarea formulelor, etapelor, nivelurilor și simbolurilor structurate de numărul 3. Aparițiile mitologice ale acestuia sunt impresionante și, tocmai din acest motiv, poate fi cu ușurință considerat un arhetip.

Basmele românești anunță chiar din titlu prezența acestuia: „Soacra cu trei nurori”, „Capra cu trei iezi”, „Cei trei frați împărați”. În multe altele, Eroul provine dintr-o familie cu trei copii și, de regulă, el îndeplinește trei sarcini și întâlnește trei fete pe parcursul călătoriei. Pe parcursul drumului său inițiatic cifra trei generează principiile de ordonae a probelor, întâlnirilor excepționale, caracteristicilor personajelor, limabjelor și formulelor. Apariția arhietipului își pune amprenta și în planul arhitectural, unde unul din cele mai importante elemente este triunghiul.

Pattern-ul psiho-educațional al procesului de învățare își dezvăluie legăturile cu etapele călătoriei Eroului, relevând apropierea basmului de traseul educației școlare. Elevul acceptă sau urmează provocarea și se înscrie într-o „călătorie” în urma căreia va fi – dacă va trece de „încecările” la care este supus – deținător al cunoștințelor ce îi permit integrarea rituală într-un nivel superior. Similaritatea structurală permite utilizarea acestor forme ale imaginarului arhetipal în restituirea elementelor ce pot reda procesului instructiv-educativ totalitatea și credibilitatea pe care școala contemporană caută să le instituie.

Un alt aspect specific narațiunilor imaginarului educațional arhetipal îl costituie utilizarea structurilor binare. Din aceasta perspectivă, Nietzche argumentează un lucru important: opozițiile de tip binar sunt cultural universale. Diferențierile fundamentale sunt operate în gândirea tinerilor prin contrast mai de grabă decât prin similarități. Literatura copiilor și modul în care aceștia prezintă lucrurile pe care le-au trăit, imaginat sunt structurate pe opoziții de tipul bun/rău, frumos/urât, curajos/laș, fericit/trist, etc. Construirea pattern-ului în mod binar va face materialul didactic atractiv și ușor de adaptat la realitatea trăită.

Metaforic, putem spune ca școala este acum obligată de realitate să readucă magia pe care omul contemporan o caută în formle diverse de manifersare culturală.

Învățarea în grup vs. Învățarea Individuală

Diferitele metode utilizate de către profesor la clasă constituie modalitatea prin care pedagogul îi sprijină pe elevi în călătoria cunoașterii. Aceste metode reprezintă totodată mijloace prin care se dezvoltă diferitele deprinderi, mecanisme de cooperare, strategiile de rezolvare de probleme.

Deşi învățarea este o activitate proprie, care ține de efortul individual depus în înţelegerea şi conştientizarea sarcinii, nu este mai puțin adevărat că relaţiile interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil apariţiei şi construirii învăţării personale şi colective. Astfel, atât învățarea individuală, cât și cea care se desfășoară în cadrul unui grup, are atât avantaje, cât și dezavantaje.

Învățarea individuală este caracterizată de indivizi care lucrează pe cont propriu pentru a atinge obiective de învăţare fără să relaţioneze cu alţi colegi. În acest caz accentul cade pe activitățile care îi sunt benefice individului, neținându-se cont de nevoile celorlalți. De obicei evaluarea în acest caz se realizează după un set de criterii prestabilite.

Învățarea în grup, spre deosebire de aceste aspecte, promovează munca în echipă pentru atingerea unor obiective comune. Prin interacţiunea bazată pe cooperare, membrii grupului îşi promovează reciproc reuşita: oferă şi primesc asistenţă, sprijin, feedback pe sarcinile rezolvate; cer părerea colegilor; utilizează ablităţi interpersonale, astfel obţinând beneficii de pe urma eficienţei grupului. Cercetările efectuate arată că metodele bazate pe cooperare au rezultate importante şi mult mai bune decât metodele de învăţare bazate pe competiţie şi individualism. Grupul funcţionează mai bine dacă membrii au distribuite roluri, pe care le exercită alternativ. În acest fel, elevii lucrează împreună, în perechi, în grupuri mici pentru a rezolva aceeaşi problemă.

În literatura de specialitate există astfel o multitudine de metode care se bazează pe învățarea prin cooperare.

 

Starbursting 

Starbursting  sau explozia stelară este o metodă de rezolvare de probleme prin stimularea creativității ce prezintă elemente asemănătoare brainstormingului.   În centrul stelei se găsește conceptul de bază, ideea de la care se pornește, iar la periferie se găsesc întrebările puse pe baza subiectului ales.

Procedură:

Pe o foaie de hârtie, pe carton, pe tablă etc., se scrie ideea sau problema de la care se pornește, apoi se conturează întrebările pe care le punem în legătură cu topicul abordat.  Aceste întrebări pot fi de tipul: Ce?, Cine?, Când?, De ce?, Pentru ce?, Unde?, etc. , însă ele pot fi particularizate și pot avea grade diferite de dificultate.

Etape:

1. Se stabilește problema ce urmează a fi abordată;
2. Se împarte colectivul în grupuri preferențiale;
3. Fiecare grup elaborează cât mai multe întrebări și cât mai diverse;
4. Se comunică rezultatele obținute la nivelul grupurilor;
5. Sunt puse în evidență cele mai interesante idei și este apreciată munca în echipă.

 

Scopul acestei metode este de a formula cât mai multe întrebări, de a face cât mai multe conexiuni între concepte și de a stimula creativitatea individuală și de grup. Totodată, permite cunoașterea multilaterală a unor concepte, idei, terorii, probleme, o înțelegere aprofundată a acestora, cât și o modalitate de creștere a gradului de coeziune al grupului.

 

Sinetica

Intitulată „metoda asociațiilor de idei” sau „metoda analogiilor”, a fost înființată de către profesorul William J. Gordon încă din anul 1961. Termenul de sinetică provine din grecescul „synecticos” („syn” – „a aduce împreună” şi „ecticos” – „elemente diverse”).

Metoda analogiilor are la bază asocierea unor idei,  folosind raționamentul prin analogie.  Cu ajutorul acesteia, cursanții îsi pot da frâu liber exprimării impulsurilor imaginative pentru a formula idei/ ipoteze inedite și le pot exprima liber fără a fi inhibați de constrângeri. De asemenea, metoda mizează pe capacitatea minții umane de a face legături între elemente, care aparent nu au legătură între ele.

Fiecare elev/student este încurajat de către profesor să fie creativ, să privească problema într-o perspectivă nouă, chiar neuzuală. Ca exercițiu prin excelență de grup, sinetica urmărește, în linii mari, inducerea unor stări psihologice cum ar fi: implicarea, detaşarea, empatia, jocul cu ideile, folosirea irelevanţei și întărirea  încrederii în forţele proprii, încurăjând participanţii să-şi asume riscul de a gândi altfel.

Există numeroase tipuri de sinetică bazate pe:

• analogie directă(rezolvarea unei situaţii problemă cu ajutorul unor date, domenii cunoscute);
• analogie simbolică(utilizarea unor imagini-simbol);
• analogie personală(identificarea fiecărui elev cu un obiect, cu o persoană, cu un fenomen, cu un sistem real sau imaginar-empatie);
• analogie fantezică(crearea unei dimensiuni imaginare a problemei).

Sinetica folosește 5 etape în desfășurarea ei:

1. Constituirea grupului sinectic constituie prima etapă. Acest grup este format din 5-8 persoane, din care unul își asumă rolul de lider, iar altul de secretar.
2. A doua etapă-prezentarea problemei(poate fi propusă de profesor, sau chiar de elevi).
3. A treia etapă-itinerariul sinectic-presupune distanţarea intenţionată de esenţa problemei prin înlăturarea ideilor preconcepute care pot influenţa procesul de creaţie. Se face apel la tehnici intuitive: analogia, fantezia, empatia, evocarea, inversia.
4. Pe parcursul  etapei precedente, elevii emit diverse propuneri de soluţionare a problemei (etapa a patra), care, mai apoi vor trebui transformate în termeni conformi cu realitatea. Aceasta este etapa elaborării modelului rezolutiv.
5. Urmează etapa de experimentare şi aplicare.

Rezumând, derularea sinecticii simulează etapele procesul creator spontan. Profesorul, în rolul coordonatorului, trebuie să aibă capacități empatice dezvoltate, fiind un fin psiholog. Participanții transformă necunoscutul în cunoscut, trec prin faza de incubaţie, favorizează emergenţa ideilor noi privind problema abordată. Pe parcursul derulării, se acordă o mare importanţă stărilor psihologice, sentimntelor ireale, euforice care favorizează întrezărirea de soluţii noi.

 

Tehnica 6 / 3 / 5

Se mai numește și metoda brainwriting. Acest lucru se întâmplă deoarece există asemănări între ea și metoda brainstorming-ului, însă ideile noi se scriu pe foile de hârie care circulă între paticipanți.

Modalitate de lucru:

• 6 membri într-un grup care notează
• 3 soluții fiecare despre o anumită problemă sau topică timp de
• 5 minute

Acestea ar trebui să aducă în total 108 răspunsuri în 30 de minute.

Etape:

1. Împărțirea în grupe a câte șase membri.
2. Formularea problemei și explicitarea modalității de lucru. Participanții primesc fiecare câte o foaie împărțită în trei coloane.
3. Desfășurarea activității, unde se îmbină munca individuală cu cea colectivă.

Fiecare participant are de notat pe foaia sa trei soluții în cele trei coloane pentru problema dată. Foile vor fi date spre stânga, următorului participant până vor ajunge din nou la posesorii inițiali. Cel care primește foia colegului va încerca să modifice creativ ideile deja menționate anterior.

4. Analiza soluțiilor și reținerea celor mai bune.

Avantaje:

• Oferă posibilitatea de exprimare tuturor;
• Stimulează construcția de „idei pe idei”;
• Caracter formativ-educativ, dezvoltă spiritul de echipă și procese psihice superioare.

Dezavantaje:

• Constrangerea de a răspunde într-un timp fix;
• Contagiunea negativă între răspunsuri;
• Influența ideilor anterioare poate conduce spre un blocaj creativ.